Cantec de dor

Ma culcasem langa glasul tau.
Era tare bine acolo si sinii tai calzi imi pastrau
timplele. 

Nici nu-mi mai amintesc ce cantai.
Poate ceva despre crengile si apele care ti-au cutreierat
noptile.
Sau poate copilaria ta care a murit
undeva, sub cuvinte.
Nici nu-mi mai amintesc ce cantai. 

Ma jucam cu palmile in zulufii tai.
Erau tare indaratnici
si tu nu ma mai bagai de seama. 

Nici nu-mi mai amintesc de ce plangeai.
Poate doar asa, de tristetea amurgurilor.
Ori poate de drag
si de blindete.
Nu-mi mai amintesc de ce plangeai. 

Ma culcasem langa glasul tau si te iubeam. 

Decembrie 1956 

Autor: Nichita Stanescu
Poezia Cântec de dor de Nichita Stanescu