luni, 25 octombrie 2010

between the minds

Te rog, ascultă-mi cuvintele nespuse.
Aranjează-le cu cifre şi mere împodobite,
Aşa cum ţi se pare mai frumos,
Ia-mi mână tăcută şi fă-mă să înţeleg prin ce treci.
Prin fiecare cuvânt pe care nu ţi l-am spus.
Te rog, te rog ascultă-mi cuvintele nespuse.

marți, 19 octombrie 2010

marți, 12 octombrie 2010

două puncte multe paranteze rotunde

Când ajungi în prăpastie, cumva realizezi, că cel mai fain lucru ever pe care îl poți face, este să râzi.

Să începi să râzi, cu așa o mare poftă, până când simți că te prăpădești pe jos.

Să dai cu pumnul în masă şi să te doară burta de la atâta voie bună.

Fix in momentul ăla ai o combinație de tragic-comic şi cumva umorul te ridică de unde ai plecat.

Eu mi-am pierdut lista anul ăsta dar am realizat că nu vreau sa îmi pierd și zâmbetul. ( grin-ul sarcastic actually)

So bright it on lume groaznică și tristă. I shall laugh in your face! ( și tot ca mine va ieși)

vineri, 1 octombrie 2010

nu ştiu

Deschid ochii și parcă mai am o fărâmă de zâmbet rămasă de ieri. Încerc să mă mint și mă conving că am fost bolnavă mereu. Cumva, realitatea mea, este total diferită faţă de a ta. Aruncăm cu fraze tăioase în noi să vedem care sângerează mai tare. Probabil totul o să aibă sens când mă voi trezi din visul ăsta, în care rup bucăți întregi de carne de pe mine doar să mă lași în pace. Doar să simt că încetează pentru o clipă, închid ochii și zic cu voce tare ce mereu vrei sa auzi de la mine, fără să cred nici un cuvânt. Doar să fie liniște o perioadă. Închid ochii și îmi aduc aminte de fărâma mea de zâmbet pe care tu o ștergi cu fiecare ocazie.
Dacă nu vrei să colorezi alături de mine, de ce iți place atât de mult să îmi strici desenul? Stângăcia mea crezi ca nu e îndeajuns?