vineri, 1 octombrie 2010

nu ştiu

Deschid ochii și parcă mai am o fărâmă de zâmbet rămasă de ieri. Încerc să mă mint și mă conving că am fost bolnavă mereu. Cumva, realitatea mea, este total diferită faţă de a ta. Aruncăm cu fraze tăioase în noi să vedem care sângerează mai tare. Probabil totul o să aibă sens când mă voi trezi din visul ăsta, în care rup bucăți întregi de carne de pe mine doar să mă lași în pace. Doar să simt că încetează pentru o clipă, închid ochii și zic cu voce tare ce mereu vrei sa auzi de la mine, fără să cred nici un cuvânt. Doar să fie liniște o perioadă. Închid ochii și îmi aduc aminte de fărâma mea de zâmbet pe care tu o ștergi cu fiecare ocazie.
Dacă nu vrei să colorezi alături de mine, de ce iți place atât de mult să îmi strici desenul? Stângăcia mea crezi ca nu e îndeajuns?

1 comments:

Suflet naiv spunea...

Wow, cum suna finalul :x