marți, 3 noiembrie 2009

De fapt

Zici ca nu e nimic, si tot repeti de zeci de ori pana cand chiar este ceva. Stiu ca e ceva, si stiu ca e enervant de mare, ma trage in jos si somehow in fiecare zi se mai adauga un gram la tot pachetul. Nu voi urla si nu voi fugi caci sunt sigura ca va veni dupa mine. Uimitor, sunt matura si calma si chiar stau sa analizez. Uimitor, chiar vreau sa rezolv si nu sa ma ascund in pat, sa ma uit la zeci de filme sperand ca va trece. "Las- ca trece." Ce tare. Nu trece, that's the thing. Chiar ramane acolo.

Am stat mult si m-am analizat. Imi era frica sa raman singura cu gandurile mele, mereu cautam ceva de facut. Ghici ce?! Nu a trecut! Toti nervii, toate plansetele, toate frustrarile s-au transformat in mari dezamagiri. I never did let go pentru ca mereu le ignoram. Mereu fugeam si i never had the guts to really deal with it. Stiu ca aceasta dezamagire era undeva, deep down at my core Stiu ca e si vina mea, e vina mea ca am lasat-o acolo. Well gata.

*Iesi din mine, pleaca. Nu imi place de tine. Tu ma faci sa fiu o persoana groaznica. / Stii ceva? E vina ta, e vina ta ca e asa, e vina ta si numai a ta. / Stiu .. dar mai stiu si sa iert. Stiu ca eu ma iert pe mine ca am fost copila si nestiutoare. / Dar altii nu te vor ierta. Crezi tu ca vei sterge cu buretele tot ce s-a intamplat? Nu, draga mea. E o iluzie utopica pe care vrei sa o crezi cu tarie doar sa simti ca nu esti in zadar si ca mai ai speranta. / Stii ce? Nu ma intereseaza parerea ta, nu am nevoie de tine si chiar niciodata nu am avut. Cred ca o sa am cum sa imi sterg greselile si daca nu, oricum am invatat din ele. Caramida-n cap*

Eu chiar te-am iertat pe tine. Tu esti persoana care mi-a facut mult rau si poate as fi fost altfel acum. Poate as fi fost mai deschisa, mai extrovertita, mai rece sau poate nu as fi devenit atat de flamanda dupa bunatate si puritatea sentimentului. Lipsa asta acuta m-a facut sa devin dependenta si neincrezatoare. M-am agatat foarte mult de persoane si acum ca tastez am un sentiment uimitor de eliberare. E prima oara cand spun asta si cand chiar o recunosc. Stiu ca totul porneste de la mine si stiu ca e vina mea ca te-am lasat sa ma afectezi.

Te iubesc mult, trebuie sa intelegi asta, doar ca am ajuns sa ma iubesc si pe mine la fel de mult. Nu trebuia sa te las, nu trebuia sa iti permit atat de multe dar te inteleg, caci tot ce ai facut, ai facut cu cele mai bune intentii. Nu mai sunt dezamagita de mine, draga mea iar daca tu esti , nu mai imi pasa. Nu imi mai pasa! *Da, this feels great.* Eu sunt chiar mandra de mine, de ce sunt, ce vreau sa fiu si ce reprezint. Am in viata niste persoane minunate, de care sunt la fel de mandra, pe care le iubesc rau si sunt foarte norocoasa caci stiu ca si ele ma iubesc la fel. de rau.

Imi pare rau si imi pare bine. Imi pare rau ca a trebuit sa ranesc niste persoane care nu meritau de-a lungul timpului. Stiu ca o sa ma ierti pentru ca stii ca sunt cea pe care o crezi. Razboiul asta rece s-a incheiat pentru mine si stiu ca o sa se incheie la un moment dat si pentru tine, cand vei realiza anumite lucruri. Sunt sigura ca le vei realiza pentru ca stiu ca esti sufletul cald care mi-a fost drag mult timp si care mi-a fost alaturi cand eram imposibila. Tu ai fost substitutul meu de bunatate si imi pare rau ca 'te-am folosit' asa. Stiu ca o sa intelegi in ciuda egocentrismului tau si ma bucur ca esti bine caci, da, chiar cred ca meriti.

Imi pare bine caci altfel nu as fi ajuns aici. Nu as fi fost eliberata de toata povara asta emotionala pe care o port cu mine de ani de zile chiar fara sa imi dau seama. Imi pare bine ca zambesc fara motiv, cu un sentiment de 'o sa fie bine' in mine. Imi pare bine ca zambesc cu inima.